Fără Supărare

Dacă te simţi lezat, nu te supăra pe mine

Cerșetor la metrou

Ieri am văzut pentru prima oară după foarte mult timp un cerșetor la metrou.
M-a uimit puțin din două motive – în primul rând că nu mai văzusem de vreo 2-3 ani cerșetori în metrou și apoi că a recitat tot Luceafărul lui Eminescu (da, ăla de 98 de strofe).

Acum mai mulți ani era plin de cerșetori la metrou. Cred că nu era zi în care să merg cu metroul să nu văd vreunul. Dar de când cu noile garnituri de metrou și “agenții de securitate” care se plimbă prin ele aproape au dispărut cerșetorii.
Ceea ce este o realizare când te uiți la majoritatea acestor “bodyguarzi” și vezi că majoritatea sunt foarte înalți – au un metru și-o ciozvârtă, sunt în floarea vârstei pe la 50 de ani și mai umblă și cu pietre-n buzunar ca să nu-i ia vântul de cât de grași sunt.

Oricum, cu ocazia asta mi-am amintit de o poveste.
Prin 2000 vedeam un cerșetor aproape zilnic pe la Victoriei. Era evident amărât nevoie mare, îmbrăcat ca vai de el, 7 frați acasă, el trebuia să aibă grijă de toți pentru că tatăl murise și mama era invalidă. Dacă îi ascultai povestea te îngrozeai de cât de rău o duce.
Era puțin ciudat doar faptul că nu se schimbase nimic la poveste într-un an întreg (era o mică problemă temporală dată de faptul că tatăl murise de 6 luni și atunci și cu un an mai devreme)

Oricum, toată treaba a devenit clară în momentul în care l-am văzut într-o seară ieșind de la metrou. Inițial era cât p-aci să nu-l recunosc din cauza blugilor noi și a gecii de piele cu care era îmbrăcat. Dar m-am uitat mai atent la el pentru că avea un “mic” teanc de bancnote în mână și își număra banii.
O să spun doar că până atunci nu văzusem în viața mea atâția bani la un loc.

“Munca” lui de o zi probabil generase mai mulți bani decât câștigau atunci părinții mei într-o lună.
De atunci am zis că cerșetorii nu o să vadă de la mine vreun ban vreodată.

Ah, și un clip funny ca să ne mai înveselim puțin:

, , ,

One Response to “Cerșetor la metrou”

  • Roxana says:

    Prin București sunt tot felul de farsori care cer bani. Mai există și persoanele din provincie, care veșnic n-au bani de bilet să se întoarcă acasă (le vezi acolo și într-o zi, și peste două zile, și peste o săptămână, disperate că azi li s-a furat portofelul, sau s-a întâmplat altă tragedie).

    Mai exista pe la Universitate un tip care strângea bani pentru copii, și i-a tot strâns ani de zile. O colegă l-a verificat și și-a dat seama că tipul mințea.

    Și tot așa.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>