Fără Supărare

Dacă te simţi lezat, nu te supăra pe mine

Politica și meritocrația în China

Am văzut zilele trecute o prezentare a unui investitor și politolog chinez, Erix X Li. Este vorba de o privire puțin mai în detaliu asupra sistemului comunist din China, prezentată într-un mod foarte interesant și cu siguranță diferit de ceea ce auziți în mod normal.

Pe scurt, este vorba despre faptul că sistemul democratic nu este neapărat singura opțiune existentă și care să fie perfect funcțională oriunde în lume.
Și, deși sistemul comunist este văzut ca unul închis, rigid și ilegitim, cel din China este de fapt unul mult mai deschis decât în majoritatea democrațiilor și se bazează chiar foarte mult pe meritocrație
Sună ciudat, nu-i așa? Meritocrația la baza unui sistem comunist. Dar pare a fi într-o mare măsură adevărat și tocmai d-asta cred că merită să vă uitați la prezentare.

Eu aș spune că, într-adevăr, sistemul comunist din China funcționează, altfel nu ar fi pe cale să devină cea mai mare economie din lume. Dar, după cum spune și Eric Li, faptul că funcționează în China nu înseamnă că poate fi exportat și va funcționa și în altă parte.

Poate există totuși și o soluție mai bună, chiar (și) pentru China, care să păstreze acest tip de promovare pe baze (măcar parțial) meritocratice, dar să ofere și mult mai multe libertăți cetățenilor.

Oricum, concluzia este clară: în acest moment nu există o rețetă universal valabilă și care să funcționeze perfect în orice țară.

P.S. Uitați-vă și la noi de exemplu. Suntem într-o democrație, avem libertățile din democrație (pe care eu nu le-aș da pentru un sistem comunist, deși alții ar face-o), dar conducătorii sunt în mare aceiași incompetenți de peste 20 de ani (chiar dacă cică se aleg liber din partide diferite)

 

, , , ,

3 Responses to “Politica și meritocrația în China”

  • Alin says:

    Pai babele constipate si curvele de 18 ani i-au votat pe astia. Asa ca noi nu avem sanse…

  • Nautilus says:

    1. Sistemul “(co)mu(n)ist” din China nu mai e de fapt (co)mu(n)ist, din mai multe motive: în primul rând pentru că e parţial meritocratic, spre deosebire de epoca “originii sănătoase”, în al doilea rând fiindcă permite organizarea economiei într-un mod cât de cât apropiat de regulile pieţei, şi în al treilea rând fiindcă seamănă din ce în ce mai bine cu “socialismul” francez, chiar dacă e mai violent :)

    2. Chinezii nu au fost democraţi niciodată şi nici nu vor să fie. Toate regimurile pe care le-au avut, fie că era vorba de imperiu, naţionalişti, dictatori militari, (co)mu(n)işti maoişti şi de alte specii, au tăiat, împuşcat, spânzurat şi tiranizat pe unde au apucat.

    3. Chinezii nu pot să fie altfel decât tirani, fiindcă au o experienţă pe care vesticii nu o mai au de câteva secole bune, a disoluţiei totale a statului şi autorităţii.

    Toate ţările “vestice” (Japonia post-1868 intră şi ea aici) au avut de-a face cu războaie, infracţionalitate, crize economice, distrugeri.

    Niciodată însă nu s-a ajuns la ceva atât de rău încât să fie angajat un bandit, un fost mafiot din aleile dosnice ale Londrei în cele mai înalte funcţii publice sub motivul că era unul dintre foarte puţinii oameni cinstiţi pe care se putea conta într-o lume coruptă. E ca şi cum Preşedintele Roosevelt l-ar fi numit pe Al Capone ministru de Finanţe şi pe Dutch Schultz general de armată pe motiv că restul lumii nu sunt oameni de încredere (sună ridicol, dar în China asta s-a întâmplat în realitate sub Chiang Kai-şi).

    Motivul pentru care statul chinez modern e atât de tiranic stă în faptul că ei ştiu prea bine cum China epocii pre-comuniste era atât de rea încât tirania părea răul cel mai mic.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>