Fără Supărare

Dacă te simţi lezat, nu te supăra pe mine

De ce doliu național?

Ok, peste tot s-a vorbit de gravul accident din Muntenegru. Este într-adevăr o chestie destul de tragică, au fost mulți morți și, pe cât se poate din afara situației, îmi pare rău pentru ei și pentru situația în sine.

De presă nu prea are rost să mai spun nimic. Deja știe toată lumea că sunt ahtiate după așa ceva ca să facă audiență și când văd o astfel de tragedie încep să își frece palmele și să zâmbească fericiți de mana cerească ce s-a abătut asupra lor.

Pot să înțeleg și cât au fost lăudați muntenegrenii pentru acel simplu act de umanitate de care au dat dovadă. În lumea asta chiar și aceste lucruri absolut normale au devenit atât de rare încât ajungi să le vezi ca o chestie extraordinară.

Dar în schimb pur și simplu nu pot să înțeleg atitudinea autorităților.
Înțeleg, e un accident tragic datorită numărului mare de morți și răniți în același timp.
Dar reacția autorităților mi se pare pur și simplu exagerată, de campanie electorală. O parte din această mobilizare pentru a aduce răniții și repatrierea celor morți este de înțeles. Deși chiar și aceasta mi s-a părut cam exagerată.
Dar doliu național? De ce și pentru ce?

A fost doliu național la accidente ca cel de la Balotești unde au murit 60 de oameni (10 români – sursa) sau Mihăilești (18 morți – sursa)? Sau poate la inundațiile de acum câțiva ani când au murit iar peste 10 oameni? Ei bine, n-a fost!

Încă o dată, îmi pare rău pentru cei ce au avut de suferit în acel accident. Dar este un accident. Asta este, din păcate se mai întâmplă și astfel de lucruri. În fiecare zi mor oameni în accidente de mașină. (în medie 6 oameni mor într-o zi în România doar în accidente rutiere).

Din acest motiv, pentru mine acest doliu național nu este decât un o modalitate pentru politicieni să își facă mai facă niște reclamă ieftină pe spinarea acelor oameni loviți de ghinion.

Totuși, vreți neapărat doliu național?
Eu aș propune atunci să facem o zi de doliu național pentru industria românească. Aia vândută ca fier vechi și în trecut, dar și acum (vezi CFR Marfă și pregătirile pentru Oltchim, Tarom, Poșta Română).
Sau pentru iminenta moarte a educației, sănătății și culturii. Ce-i drept ele încă se mai zbat în moarte clinică, dar nu prea își mai pune nimeni speranța într-o revenire miraculoasă a lor.
Și dacă astea nu vă convin, putem organiza unul dublu: pentru toți bolnavii de cancer și sida care mor în fiecare an pentru că nici măcar acum nu au medicamente când au nevoie și pentru parlamentarii din cauza cărora se întâmplă acestea, cei cărora le-a murit orice simț al respectului față de cetățeni

, , , , ,

6 Responses to “De ce doliu național?”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>