Fără Supărare

Dacă te simţi lezat, nu te supăra pe mine

România vs Germania

Să vă spun o poveste sută la sută reală despre un român și un neamț prezenți în fix aceeași situație și care prezintă zic eu foarte bine acele diferențe de mentalitate existente între noi și nemți (și probabil și de ce ei sunt unde sunt și noi încă în lumea a treia).

Povestea are loc în cadrul unei echipe tehnice formată din români și nemți în cadrul unei multinaționale.

Unul dintre inginerii români are nevoie la un moment dat de niște cabluri și se duce la tehnicianul neamț – Hans, am și eu nevoie de 10 cabluri de rețea de 1 metru!
Hans zice ok domnu’ inginer și pleacă.
Peste juma’ de oră se întoarce:
- domnu’ inginer, cablurile să aibă 1 metru de la un capăt la altul sau 1 metru fără mufele din capăt?
- Un metru cu totul e foarte bine
Peste juma’ de oră iar apare Hans:
- domnule inginer, ce culoare vreți să fie cablurile?
- toate la fel albe e foarte bine.

Peste 2 ore Hans vine cu cele 10 cabluri, toate albe de un metru, nici un milimetru mai mult sau mai puțin.

Peste o săptămână, inginerul are nevoie din nou de niște cabluri. Dar de data asta se gândește el ca în loc să se ducă la Hans, să se ducă la tehnicianul român să vadă cum decurge treaba (să-i zicem Dorel).

Cerința a fost formulată puțin diferit, ca să fie din start mai precisă:
- Dorele, am și eu nevoie de 10 cabluri, să aibă fix un metru în total și să fie toate albe.

La care Dorel, fără să stea pe gânduri, îi răspune imediat: Șefu, trebuie să fie neapărat 10? Că am în atelier deja o rolă, dar cred că nu mai sunt decât vreo 8 metri și ar trebui să caut pe undeva alta. Bine măi Dorele, merg și 8.

Peste mai puțin de o oră Dorel vine victorios.

Rezultatul: 7 cabluri (1 metru s-a pierdut pe drum probabil), și care pe deasupra erau și în toate culorile curcubeului, iar dimensiunea total aproximativă, neexistând nici măcar unul care să aibă fix un metru.

Cam asta e diferența dintre român și neamț: neamțul știe să facă o singură treabă, s-ar putea chiar și așa să îi ia ceva mai mult să o termine, dar o va face perfect.
Românul se pricepe la toate, îți face orice treabă rapid, dar va fi aproape întotdeauna una de mântuială pe principiul las’ că merge și așa.

Câteodată s-ar putea să fie mai bună și soluția românească. Dar pe termen lung, cel puțin din punct de vedere economic, mentalitatea nemțească va fi câștigătoare de fiecare dată.

În schimb, deși sunt foarte buni în ceea ce fac, atitudinea lor rece și formală în orice condiție reușește să fie foarte enervantă pentru multă lume.

, , ,

4 Responses to “România vs Germania”

  • Viorel Gurgu says:

    Salut,
    Iti mai dau un exemplu. Intr-un orasel, de prin nord-vestul Germaniei, iau un taxi, care sa ma duca de la un sediu al clientului la altul. Mai mersesem de cateva ori, intre cele doua sedii si cam stiam costul cursei. De data asta, costul a fost putin mai mare, de la 5 euro si ceva la 6 euro si ceva. Am dat sa platesc, gandindu-ma ca mare lucru, un euro, nu este in plus, la care soferul mi-a spus sa ii dau numai 5 euro, pentru ca m-a ocolit putin. S-a intimplat vreodata ceva similar in Ro? Dimpotriva!

  • Roxana says:

    Ne băgăm la povești cu taximetriști și angajați români cu mentalitate românească?… :D

    Acum nu foarte mult timp eram în Brașov. Voiam să ajung în centru, dar uite că m-a sunat un pretin să mergem împreună la o cafea. Ok. Nu-l iau pe om pe jos la drum de o oră, ci îl întreb de adresă și mă sui în taxi. Zic strada, numărul.
    - Asta unde e? mă întreabă șoferul. Că nu știu.

    Îi spun să aștepte, îl sun pe omul cu pricina, care îmi explică. Taximetristul înțelege aproximativ, se pierde pe drum, facem o tură în jurul blocurilor și în cele din urmă în disperare de cauză îl țin iar la telefon pe acesta, care aștepta în stradă și care zicea „acum la stânga, acum la dreapta” ca un GPS orb, ghidat de vocea mea seacă.

    În cele din urmă reușesc să-l reperez pe cel-care-trebuia-cules-de-pe-drum-dar-care-ar-fi-ajuns-mai-repede-pe-jos. Îi zic șoferului să oprească, de-culesul-brașovean trage aer în piept, sigur că totul e în sfârșit în regulă, și zice:
    - La Modarom.
    - Modarom, zice taximetristul, asta e în centru, da?
    Eu rămân masca măștilor. Pentru cine nu știe, Modaromul e în Brașov cum e să zicem Cinema Patria în București. E un loc în centru, arhicunoscut, cu ditamai denumirea scrisă pe toată fațada clădirii. Prietenul de colo, siderat:
    - Glumești, nu?
    - Sunt nou, zice taximetristul. De-abia de câteva zile…
    - Și nici de aici nu ești.
    Taxi-Tristul ne zice că nu, nu e din oraș, tocmai s-a mutat, acum învață.
    - Prietene, zice torturatul-brașovean, nu ți-ai ales bine meseria.

    După care ne-a sucit puțin prin oraș până am ajuns aproximativ în centru, l-am oprit și am continuat pe jos. Că deh. Era profesionist, pus la punct și deosebit de pregătit omul.

    • admin says:

      Am prins și eu în București unul din ăsta.
      Al meu în schimb a fost și mai tare, d-aia nici nu m-am supărat (și pentru ca știam drumul) – era un imigrant african ajuns în România de vreo 5 ani care nici română nu știa foarte bine, dar era foarte drăguț.

      P.S. Și bine ai venit pe acest blog

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>