Fără Supărare

Dacă te simţi lezat, nu te supăra pe mine

Șomaj, lene și așteptări de la stat

Șomer, vreau să lucrez

Unii chiar vor să lucreze – via expressdecalarasi.ro

În articolul anterior am scris că e greu cu munca, referindu-mă la știrea despre șomerii care preferă să stea acasă și să ia ajutor de șomaj în loc să se angajeze. Am spus printre altele că ar trebui să li se taie indemnizația de șomaj dacă refuză un job.

O cunoștință m-a luat pe Facebook să îmi spună că, deși există totuși și ceva leneși care chiar nu vor să muncească, nu e normal să tai indemnizația de șomaj dacă refuză un loc de muncă și că emit judecăți cam “barbare”.
Cu ocazia asta am zis că s-ar părea că e cazul să elaborez un pic subiectul pentru a îmi fundamenta mai bine părerile.

Ca să știm de la început pe marginea a ce discutăm, o să încep cu considerentele (în mare) pe care le-a prezentat respectiva cunoștință și care am o vagă impresie că sunt destul de generalizate la populația României.

Considerente împotriva tăierii șomajului:

  • “ciurucurile de firme” (citat, nu e exprimarea mea) care angajeaza prin oficiul de somaj o fac pe salarii foarte mici și profită de șomeri punându-i să lucreze mult și/sau în condiții proaste
  • nu e normal ca, pentru a pedepsi licheaua care vrea să trăiască toată viața din șomaj, să ajungi să forțezi pe cineva să lucreze într-o firmă de cacao și să îi distrugi cariera

Acum… cum văd eu șomajul: un ajutor social oferit o perioadă determinată de timp de către stat celor care și-au pierdut locul de muncă sau care tocmai au terminat studiile și nu sunt în stare să își găsească un loc de muncă.
Deci statul te ajută o perioadă de timp cât să apuci să îți găsești un (nou) loc de muncă. În același timp, teoretic cel puțin, statul caută pentru șomeri locuri de muncă, oferind și beneficii firmelor care angajează șomeri.

Bun, acum că am stabilit ce este șomajul să prezint și cum văd eu situația, luând separat atât punctul de vedere al absolventului, cât și cel al șomerului cu experiență în câmpul muncii.

1. Absolventul fără loc de muncă:

Ai absolvit o facultate și nu știi să faci nimic practic că în școală ai făcut (aproape) doar teorie. Nu reușești să găsești un loc de muncă în domeniu și încă nu vrei să te angajezi nici vânzător la tarabă așa că aplici pentru șomaj.
Peste o lună de zile, vezi că e un loc de muncă în domeniul tău prin agenția ocupării forței de muncă. E mai prost plătit față de media din domeniu și nici patronul nu inspiră prea mare încredere. Ce faci?
Păi care-s opțiunile? La forța de muncă e clar că toate joburile vor fi cam în același stil. Altă slujbă nu ai fost în stare să-ți găsești. Rămân două opțiuni:
Opțiunea 1: refuzi slujba. Ai un an pe care poți să îl trăiești de pe urma indemnizației de șomaj. După aia ce faci? O să îți fie “sigur” mult mai ușor când o să te duci cu un CV în care scrie că un an de zile ai stat pe bară și n-ai avut nici o slujbă.
Opțiunea 2: accepți slujba prost plătită. În timpul ăsta cauți în continuare o slujbă mai bună și, în același timp, capeți și ceva experiență. După un an o să ai experiență și o să-ți fie mult mai ușor să găsești ceva.

Și ca experiență personală: eu la primul meu loc de muncă m-am angajat pe un salariu puțin peste salariul minim pe economie. Am lucrat un an de zile, am căpătat ceva experiență și după aceea am plecat pe un salariu cu mult mai mare.
Dar ce-i drept, spre deosebire de alte cunoștințe de-ale mele, eu nici nu mă așteptam să îmi dea cineva la primul job un salariu de 20-30 de milioane.

2. Șomerul care a muncit, dar a rămas fără loc de muncă

S-a restructurat postul și nu ai fost în stare să îți găsești alt loc de muncă. Trebuie să te întreții pe tine (și eventual și familia). Ești în șomaj și ți se oferă un loc de muncă. E mai prost plătit decât ce câștigai înainte, chiar cu destul.
Ai tot două opțiuni. Prima: refuzi locul de muncă și trăiești cu chiu cu vai un an de zile din șomaj.
A doua: te spetești muncind la un loc prost plătit, dar câștigi măcar cu vreo 25% mai mult față de ajutorul de șomaj și îți permiți să te întreții ceva mai bine. Îți cauți în același timp și alt loc de muncă și mai adaugi și niște puncte pentru pensie.

Am stabilit deci opțiunile pe care le ai ca șomer. În ambele cazuri, poți ori să muncești și să rezolvi ceva, ori să stai acasă și să nu rezolvi mai nimic.
Evident, nu este valabil întotdeauna sau pentru toate domeniile, dar este o situație îndeajuns de comună.

Și atunci, de ce să nu muncești? Că profită patronul de tine? Păi profită el pentru că tu n-ai fost în stare să-ți găsești nimic mai bun. Zi mersi că ai un loc de muncă, mulți nu găsesc nici așa. Plus că nu te oprește nimeni să îți cauți în continuare ceva mai bun.

Dar na, asta e mentalitatea. Să ne dea statul! 

Și când statul (sau careva ca mine) vine și spune că e cazul să accepți un loc de muncă atunci când ți se oferă, iar nu e bine.
După ce că nu ești în stare să te angajezi, mai ai și pretenții când îți este servit un job pe tavă. Sau, ca în exemplul din articolul anterior, ți-e lene și pur și simplu nu vrei să muncești.

, , , ,

17 Responses to “Șomaj, lene și așteptări de la stat”

  • Bugsy says:

    Nu e prima oara cand logica te tradeaza din lipsa experientei…Nu ti doresc sa capeti experienta in acest domeniu. Schimba si tu subiectele, treci la ceva mai familiar tie. De exemplu mediul corporatist ;-)

  • Eugen says:

    In ambele cazuri si in fiecare optiune faci o presupunere. Si anume ca persoanele somere sunt rationale, cu un plan serios de viata. Fiindca gandesti din perspectiva ta. Pe cand cei din articolul anterior sunt lichele care nu se gandesc prea mult la responsabilitate si care au un singur scop: sa stea degeaba. Unul d’ala nu se va gandi niciodata “muncesc 1 an pe salar mic dar fac ceva experienta si peste ceva timp cresc”. El se va gandi cum face la anul sa obtina ajutor social mai departe ca sa stea acasa. Judecatile nu’s barbare, asta e realitatea si nu poti sa scapi de astia decat cu decizii drastice.
    Poate daca moare de foame pune mana si produce ceva. Daca tot nu, sa moara. Selectie naturala. Barbar? :)

  • Nae says:

    Bugsy ești bugetar este?

    • Baxy says:

      Nu Nae, never ever. Tu esti ca mister Vlad, le stii pe toate vazute din balcon, este? Domnu Admin, spune-mi si mie te rog cum ti-ai facut documentarea pentru articol. Cati someri ai intervievat? La cate centre de somaj ai fost ca sa studiezi oferta de locuri de munca, sa vezi cu ochii tai somerii care le resping? Hai taticu, astea sunt argumente, nu tribulatiile nascute la ceas de seara cand nu gasesti un program la tv sa-ti convina. Daca vrei sa faci pe ziaristu, macar incearca sa nu faci pe ziaristul de la can-can. Tu in general cand abordezi un subiect, mai ales cele sociale, te bazezi pe ce? Nu au dreptate si cei care fac bancuri de genul:
      Ce-și spun corporatiștii înainte de sex?
      Ea: Vreau un orgasm ASAP!
      El: No problem, my dear, dar wait a minute, ca n-am feedback pozitiv de la my dick!
      Ea: Ohhh, ce cute, he’s on burnout?!

      • admin says:

        Stai așa, poate sunt eu mai prost și nu înțeleg:
        deci dacă eu spun că logic ar fi ca șomer să accepți un loc de munca din domeniul tău și nu să refuzi conform cu argumentele pe care le-am scris nu e bine. Înseamnă că eu nu am nici o logica pt ca nu am fost să vorbesc cu șomerii.
        Nu contează că eu nu am scris nicăieri câți or fi care refuză slujbele.
        Tu în schimb ai dreptate pentru că știi tu mai bine că nu am eu logica. Probabil pe principiul “Why? Because fuck you, that’s why!”

        • Baxy says:

          :) nu. Pentru ca sociologia nu se bazeaza pe logica. Nu totul din jurul nostru este o schema logica, If cutare then do. Eu nu am zis ca nu ai logica. Eu am zis ca nu ai dreptate, pentru ca nu cunosti fenomenul. Norocul societatii umane este ca exista si oameni care inainte sa emita teoreme si judecati, se mai si informeaza pe teren. Si la facultate v-a invatat, exista curs, exista seminarii si exista laborator! Ca sa o luam pe bucatele: in “articolul” de data trecuta te agita subiectul somajului in Arges. Interesant era de vazut (din partea autorului era chiar obligatoriu zic eu) sa stim cat la suta din procentul ala sunt oameni de la sat. De ce? Pentru ca omul care vine de la sat nu numai ca are alta mentalitate, dar are si alte oportunitati. Scenariu: lucra la Colibasi la linia de asamblare si primea in jur de 20 de milioane pe luna, in 3 schimburi. Pe langa acest job omul de la tara are o gospodarie de care trebuie sa aiba grija, el nu sta la bloc. mai o vaca, 2-3 gaini, un prun, 2 verze. Vine cataclismul peste el si este concediat. Puf, s-a dus sursa principala de bani. Se duce frumos la oficiul fortelor de munca, unde o functionara tafnoasa ii zice sa mai vina de 2-3 ori pana il ia in evidenta ca nu-i place ei mutra lui. In sfarsit i se propune un “job”. Sa sape manual santuri 8-10 ore pe zi cu o remuneratie de 5-6 milioane pe luna. In timpul acesta, statul roman care ani de zile i-a retinut din salariu acea taxa de somaj, ii ofera un trai “decent” cu 4 milioane de lei pe luna. Adica el ar trebui ca sa renunte la cei 4 milioane dati de stat, fara sa presteze nimic altceva decat sa aiba grija in continuare de gospodaria lui personala, ca sa se duca sa-si rupa carca o zi intreaga pentru 1-2-3 milioane in plus, si cu aceasta ocazie sa-si neglijeze curtea proprie? Nu cred ca tu in locul lui ai face asa ceva. De ce, daca nu ai inteles nici acum, mai citeste odata. Si cum deja m-am plictisit, te las pe tine sa-ti imaginezi diverse scenarii, tinand in continuare seama ca viata nefiind dreapta, nu toti au picat direct din facultate intr-o corporatie.
          PS: imagineaza-ti urmatorul scenariu….din cauza unor explozii solare imense, se creaza un imens EMP pe tora si crapa tot ce inseamna scula, electrica, electronica. Ghici cine moare primul de foame? Corporatistul comod “scoala-te masa, pune-te masa” sau ala care a refuzat sa faca munca de palmas pt niste bani de rahat (dati de un individ care vrea sa profite la maxim de ghinionul celor concediati) ca sa-si poata ingriji mai bine gospodaria SAU chiar sa presteze la negru, asa putand lua mai multi bani, cumuland somajul cu ce mai castiga pe langa. In definitiv un an de zile este dreptul lui, a cotizat pentru asta. Cred ca am adus argumente. Nu le mai astept pe ale tale pentru ca stiu ca in afara de ambitie, nu ai altele. Scuze pentru eventualele mistype errors dar nu am rabdare sa revad ce am scris.

          • admin says:

            primul comment “te tradeaza logica”. ce sa inteleg eu din asta?
            Apoi…
            Cazul prezentat de tine este partial corect, partial pentru ca slujba oferita trebuie sa fie din acelasi domeniu de activitate, iar de la linia de asamblare la sapat santuri nu stiu daca se aplica, desi s-ar putea sa fie munca necalificata si in primul caz.
            Pot sa-ti mai dau si eu unul daca vrei: “prefer sa iau ajutor de somaj 5 milioane si sa stau acasa cu copilul decat sa ma duc la munca pe 8 si sa trebuiasca sa platesc o bona.

            Am si scris de altfel ca parerea mea “nu este valabila întotdeauna sau pentru toate domeniile”.
            Dar eu cred (intr-adevar nedocumentat cu cifre) ca sunt mult mai multe cazurile in care acceptand o slujba iesi mai bine decat stand acasa.

            P.S. daca ai fi citit tot articolul la care comentezi, ai fi aflat ca nu am picat direct in corporatie.

            Plus, cred ca ma descurc sa nu mor de foame si daca apare un EMP. Corporatistul de mine poate sa dea si la sapa cat de cat daca e nevoie, ala care da la sapa mai greu face si munca mea.

          • admin says:

            si inca o chestie: daca vrei, iti pot propune si sa scrii tu un articol de ce e mai bine sa nu accepti o slujba oferita prin agentia fortei de munca si sa stai acasa si sa mi-l trimiti pe mail si il public aici pe blog
            Poti sa incepi cu asigurarea de somaj, ala e un argument bun :)

        • Tinta Danut says:

          Buna ziua Admin !
          Pe mine somajul sau firma de unde mi-a fost restructurat postul nu m-a ajutat cu nimic in directia gasirii unui loc de munca. Am fost peste tot unde am vazut un loc de munca si nu neaparat ca inginer ci si ca electrician sau electronist, dar ce sa vezi , nimic. Mi s-au pus motive in fata cum ar fi: – ca am o varsta si ei au nevoie de oameni tineri, – ca sunt de prea departe, – ca postul este pt studii medii, etc. Nu sunt carcotas si nu vreau sa traiesc din somaj dar nici firma nu merge in orasul meu sa-mi fac pt ca este falimentar. Asa ca te rog nu ne baga pe toti somerii in aceiasi oala ca nu ai dreptate. Te rog mai mult respect caci nu se stie cand se intoarce roata si poate ajungi si tu somer si ai sa vezi ce “bine” este. Asta daca nu esti vreunul din acei romani care pupa si linge la sefu in ureche pt ati pastra locul de munca sau poate esti fiul, nepotul sau orice alta ruda favorizata de catre nemul sau.
          Fara suparare daca ai onoare, sau poate ca nu ai?

  • Alin says:

    Nu prea ai habar ce se intampla “in spatele usilor inchise” la firmele din Romania ! Ai vazut sclavii aia negri pe plantatie ?! No, aia aveau viata de lux pe langa angajatii romani !

  • alamicu says:

    Domnu’ administrator nu degeaba ii zice site-ului care il promovezi farasuparare.ro pentru ca am observat in articolul asta ca asa iti exprimi frustrarile tale referitoare la situatia sociala a somerilor.Somajul e un drept al persoanei care a cotizat la stat atatia ani cat a lucrat si “a fost bun”, si aici ma refer strict la somajul persoanelor care au fost anterior angajate. Cat despre somajul pentru absolventi, nu comentez, nu sunt adeptul si nici nu am luat asa ceva, chiar daca am absolvit o facultate din necesitate am pornit de “la munca de jos”, nu am asteptat sa mi se ofere de la inceput un post bine platit ca stiam ca e o utopie in tara asta.Dar nu consider ca e corect sa ii bagi pe toti somerii in aceeasi oala sa ii consideri puturosi, etc. Si da, un somer are dreptul sa refuze un loc de munca oferit de AJOFM daca nu corespunde cu studiile sale.De exemplu ai lucrat in vanzari ca si consilier vanzari, ai absolvit o facultate gen stiinte economice si ti se ofera un post de muncitor necalificat(montator, lucrator, etc.).Tu ai accepta sa o iei din nou de la capat pe nivelui ierarhic?Si sper ca nu te superi ca doar suntem pe farasuparare.com unde ne spunem toate frustrarile :)

    • admin says:

      alamicu, eu spun că am scris destul de clar că nu toți sunt așa. Nu am băgat pe toată lumea în aceeași oală.
      Și am scris și destul de clar “slujba din același domeniu”

    • admin says:

      Articolul de pe Mediafax este interesant, dar fără prea mare legătură cu acesta al meu.
      De asemenea, nu mi se pare ca titlul articolului reprezinta neapărat și concluzia logica a respectivului studiu (de exemplu, faptul că nemții nu sunt fericiți în șomaj eu cred că nu prea are legătură cu valoarea ajutorului)

  • Pap says:

    Dezbaterea este penibila! Ajutorul de somaj, in cazul celor care au avut un loc de munca si l-au pierdut (nu din vina lor), este un drept si este diabolic sa conditionezi acordarea acestuia de refuzul unor oferte care uneori se situeaza sub lipsa demnitatii umane! Sunt situatii in care angajati care au lucrat in multinationale primesc un ajutor de somaj mult mai mic decat salariul pe care l-au avut, dar mai mare decat ce ar vrea sa ofere o companie “de cacao”, cum o denumeai mai sus. De ce ar trebui sa accepte somerul respectiv oferta, ca sa fie umilinta si mai mare?… Si in fond, ani de zile somerii au cotizat la sistemul social, cu mult mai mult decat primesc inapoi…De unde filozofia asta bolnava, cum ca oamenii care nu accepta ORICE job nu vor sa munceasca?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>