Fără Supărare

Dacă te simţi lezat, nu te supăra pe mine

Partea a doua cu taximetriștii

Taxi București

Taxiuri – sursa foto AgerPress

Ieri am scris un articol despre inventivitatea românilor în a da câte o țeapă, ținta fiind data respectivă un taximetrist.

Am primit chiar și câteva comentarii la articol, ceea ce este destul de rar la mine. În schimb, absolut toate comentariile s-au legat de faptul că taximetristul și-a făcut-o cu mâna lui neavând să dea rest la o hârtie de 5 milioane.

În primul rând, dacă aș face taximetrie nici eu nu cred că aș pleca cu destui bani cât să pot să dau rest chiar la o hârtie de 5 milioane. Sunt mulți bani și nu prea își are rostul să ții atâția la tine, mai ales că au fost și sunt destule cazuri în care taximetriștii au fost amenințați și tâlhăriți de bani.
Un comentator spunea că lui în Anglia nu i s-a întâmplat niciodată să nu i se dea rest și că acest concept nu prea există acolo. Asta cam așa e și nu e vorba doar de Anglia, ci de tot vestul Europei.
Dar chiar și acolo, cu o hârtie de 100 de euro (mai rar) sau cu una de 500 de euro (aproape sigur) s-ar putea să nu reușiți să cumpărați ce vreți. Mi s-a întâmplat mie de vreo câteva ori. O dată chiar a fost din cauza faptului că nu exista rest (dar și-a cerut casiera scuze de m-am plictisit), la restul mi s-a spus că ei nu acceptă bancnote așa de mari (le era frică de falsuri)

Și cu asta am terminat cu scuzele pentru ei.
Pentru că deși în situația respectivă se poate găsi o scuză, adevărul e că există o tonă de alte situații în care nu există nici o scuză.
Cel puțin în București taximetriștii zici că nu au niciodată nici un ban la el. Rest la 1 milion? Glumim, unii s-ar putea să te și înjure dacă vrei așa ceva.
Ei de multe ori nu au să dea rest nici la 50 de lei (mi s-a întâmplat), ca să nu mai vorbim de rest în bancnote de 1 leu.

Sunt o specie aparte oamenii ăștia. Sunt câțiva chiar foarte drăguți, dar dintr-o statistică personală aș zice că marea majoritate sunt de toată jena.

Chiar taximetristul care mi-a povestit despre aventura cu restul e unul de genul.
În afara faptului că toate povestirile lui erau asezonate cu înjurături din cele mai diverse, tot el mi-a povestit și cum s-a certat chiar înainte să mă ia pe mine cu cineva care vroia rest la 1 milion.
De-aici a pornit de fapt și povestea cealaltă că a zis că nu mai lasă pe nimeni să meargă pe gratis de atunci.
I-aș fi zis eu că e prost și că după ce și-a luat țeapa aia putea și el să aibă bani măcar pentru un milion să dea rest, dar n-aveai cu cine să te înțelegi.

Și în afara acestui fapt cu dat restul pe care încă îl pot suporta, mai sunt o grămadă de alte lucruri plăcute. Taxiurile din centru care seara nu vor să pună aparatul și negociază tariful, taximetriștii care nu te iau de la o anumită oră decât dacă mergi în nu știu ce direcție, faptul că vor să te ocolească oricând au ocazia.
La ultima cel puțin e dezastru. Cineva care nu știe Bucureștiul cred că plătește liniștit un 50% în plus (asta la taxiurile de firmă, nu vorbim de țeparii de pe la aeroport/gară). Eu, care știu destul de bine orașul și de multe ori chiar le spun pe unde să meargă, mă trezesc uneori că sunt ocolit (ocoluri mici, dar destul cât să mai crească prețul cursei cu vreo 2 lei)

Iar faza tragi-comică e următoarea:
taximetriștii ăștia care fac toate tâmpeniile sunt în același timp cei care se plâng de cât de săraci sunt ei, cât de grea e meseria lor și ce clienți răi au.

Și ca să terminăm într-o notă pozitivă, eu m-am apucat să folosesc exclusiv aplicațiile online pentru taxi (StarTaxi și CleverTaxi) unde se dau și ratinguri taximetriștilor.
Cu ocazia asta poate se mai cern din taximetriștii dubioși și învață să fie mai politicoși și respectuși când văd că începe să îi ocolească lumea dacă au prea multe ratinguri proaste.

,

One Response to “Partea a doua cu taximetriștii”

  • Stefan.H says:

    Ok, ce-i drept, poate e prea mult sa ai la tine rest pentru 5 milioane insa probleme de genul acesta ar trebuie sa se reflecte in regulamentul de operare al companiei. “Ne cerem scuze insa va informam ca nu putem onora comenzi daca nu puteti plati cu bancnote de 100 de lei sau mai mici deoarece plasam experienta dumneavoastra si siguranta taximetristilor nostri pe primul loc!” Nu va preveni incidente unde cineva atat de inventiv precum individul cu bancota de 500 va incerca sa tepuiasca insa creaza un oarecare contract intre clienti si taximetristi. Tu nu il pui in situatia sa nu iti poata da rest iar el se angajeaza sa aiba permanent rest la cei 100 de lei, indiferent de momentul zilei in care se afla. Daca, dupa o cursa, nu are rest, sa fuga pana la magazin.

    Stiu, vreau multe, dar na, tot nu strica sa visam la o zi in care sa nu simt ca ii deranjez pe cei carora le dau bani. Si acum tin minte cand am intrat intr-o optica din Bucuresti iar persoana care lucra acolo m-a intrebat pe un ton foarte deranjat “Da, ce vrei?” fara, macar, sa-mi zica “Buna ziua”.

    Cat despre discutiile cu taximetristii… eu incerc, in general, sa le evit. Bag castile in urechi, stau pe bancheta din spate si sunt atent la traseu in timp ce mai citesc ceva pe telefon. Nu de alta dar m-am saturat de discutii fara fond pe subiecte precum sport, politica si filozofii de viata.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>