Fără Supărare

Dacă te simţi lezat, nu te supăra pe mine

Căsătoria – bătaie de joc

Căsătorie - cununia civilă
Puțini români își fac firme sau au treburi care să aibă legătură directă cu statul, fapt pentru care căsătoria (cununia civilă) este pentru mulți una dintre printre primele ocazii de a se intersecta cu reprezentanții statului și de a observa ce înseamnă un funcționar public.

Iar impresia generală este că statul român pare a face tot posibilul să își bată joc de cetățenii lui. Pentru că pe orice parte ai învârti situația, nu există nici o șansă să ajungi la altă concluzie.

Dacă nu v-ați căsătorit până acum să vă explic cum funcționează toată treaba:

Teoretic trebuie să depui câteva acte (puţine) cu ceva timp înainte după care, în ziua cununiei, te prezinți frumos la oficiul stării civile și te căsătorești.
Pare destul de simplu și la obiect, dar ca de obicei practica ne omoară.

Cu actele poți să rezolvi îndeajuns de ușor ce-i drept.
Bine, asta dacă ai aflat dinainte că dacă vrei o anumită zi trebuie să ajungi printre primii la depus actele și cu fix 2 săptămâni înainte. Dacă ai treabă sau ești plecat din țară și vrei să depui actele mai devreme de alea două săptămâni, ghinion, nu se poate.

Acum, după ce ai reușit totuși să depui actele pentru căsătorie, ajungi frumos în ziua nunții la primărie/oficiul stării civile.
Aici depinde cum ai norocul prin București. Dacă ești la sectorul 5, o să fii cel mai “fericit” pentru că e într-o clădire minusculă la etaj într-o cameră mai mică decât o sufragerie de apartament, în timp ce așa-zisa anti-cameră e de fapt un hol unde stai claie peste grămadă cu toți ceilalți veniți să se căsătorească.

Apoi..ești emoționat și mai mult sau mai puțin pregătit pentru marele eveniment.
Și cum stai tu frumos acolo și te gândești eventual la vestita “lună de miere” apare o tăntică (sau acel bodyguard bun la toate) care țipă la tine “buletinele! dați-mi buletinele mai repede
Dai buletinele tale și ale martorilor și aștepți cuminte să-ți vină rândul să intri.

Și vine și vestitul moment când intri să zici acel vestit “Da!
Ei bine, ăla-i momentul maxim de bătaie de joc din partea statului la adresa ta. Intri, aceeași tăntică țipă îți comunică unde să te așezi și ofițerul stării civile începe “Cetățene, o iei în căsătorie pe..”.
Nici bună ziua, nici futu-te-aș, nimic. Nu ai timp nici să respiri că deja trebuie să zici da, să semnezi și să ieși afară.

În același timp, dacă nu ai nervii tari și ceva tupeu să refuzi insistențele de-a dreptul nesimțite ale celor de-acolo, ți se va băga pe gât și un fotograf care-ți face 5 poze (hai 10 să fiu indulgent) pe care le vei plăti cu câteva milioane, ți se va mai sugera fără nici o perdea să cotizezi și la tănticile de-acolo care nu fac decât să îți arate unde să pui prăjiturile și șampania. Ah, și pe la anumite sectoare din București există până și lăutarul desemnat care apare inopinant afară și normal că trebuie să cotizezi și la ăla.

Totul evident în cea mai mare grabă posibilă. După cele 5 minute cât durează toată cununia (și aici includem și felicitările) cică vrei să bei un pahar de șampanie. Păi nici p-ăla nu poți să îl bei în liniște după ce ți se spune foarte clar să te grăbești că intră următoarea tură de miri.

Iar cum toată treaba durează 10 minute, ai toate șansele ca cineva care nu găsește loc de parcare sau întârzie din greșeală câteva minute să piardă tot evenimentul. Nu c-ar fi o mare pierdere la cum se desfășoară, dar tot poate fi supărător, mai ales dacă e vorba de vreo rudă mai apropiată.

Deci ăsta e modul în care te tratează statul român. Ca pe o vită proastă.
Totul pe bandă rulantă, ți se pune ștampila să știe cui aparții și gata, afară cu tine înapoi la produs.

, , , ,

8 Responses to “Căsătoria – bătaie de joc”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>