Fără Supărare

Dacă te simţi lezat, nu te supăra pe mine

Distracție cu CFR – un banc și o peripeție

Locomotivă CFR - via

Locomotivă CFR – sursa

Pentru ziua de azi v-am pregătit un post mai lung un pic ce conține (după cum zice și titlul) un banc și o amintire cu o peripeție de-a mea.
Mi-am amintit de ele după ce am citit declarația asta dintr-un articol de la Criserb

Domnul Relu Fenechiu, a declarat, in urma cu patru zile, intr-o emisiune televizata, ca va solicita celor implicati sa faca tot posibilul ca durata calatoriei cu trenul pe relatia Bucuresti – Constanta sa se reduca la 2 h si 40 de minute, incepand cu sfarsitul lunii aprilie

Deci da. Ministrul Transporturilor face tot ce poate ca trenul București – Constanța să facă doar cu 10 minute mai mult decât acum 20 de ani.

În halul ăsta a ajuns CFR-ul. După ce între 2006 și 2011 (mulțumim CFR și guverne Boc) s-a cheltuit 1 miliard de euro pe “modernizarea infrastructurii”, acum am ajuns să ne rugăm ca trenurile să facă la fel de mult ca acum 20 de ani.

Dar na, după 5 ani de modernizări în care trenurile făceau 5-6 ore până la mare, pentru unii chiar o să pară o realizare să facă “doar” 2 ore jumătate.
Probabil se merge pe aceeași idee ca în acest banc mai vechi pe care mi-l aduc vag aminte:

Ițic merge la rabin că are o casă foarte mică și de când a apărut și un copil în familie este foarte mare înghesuiala
Rabinul îi zice că poate rezolva problema, dar trebuie să facă fix ce zice timp de o lună întreagă fără nici o abatere. Ițic e de acord așa că rabinul îi spune să procedeze în felul următor:
- Prima săptămână – bagă și câinele din curte în casă
- Săptămâna 2 – bagă și 2 găini în casă
- Ultimele 2 săptămâni – bagă și vaca în casă
După aceste săptămâni, rabinul îi spune să scoată toate animalele din casă și să vină peste câteva zile la el.
R: Și ia spune-mi, cum e în casă acum?
I: Vai, păi după ce am scos vaca, găinile și câinele a fost așa de bine. Avem acum atât de mult loc. E extraordinar, mulțumesc rabinule!

Și că tot am scris în titlu peripeție, să vă spun deci și cum a decurs ultima mea plimbare cu trenul:

A trebuit acum câțiva ani pe iarnă să merg împreună cu câțiva prieteni pe undeva și ne-am hotărât noi să mergem cu trenul că cică e mai sigur.
În sfârșit, nu prea am fost eu de acord, dar am zis hai, cât de rău poate să fie. Trecuseră câțiva ani deja de când nu mai mersesem cu trenul și am sperat să se mai fi schimbat câte ceva în bine.

Ne-am luat frumos noi bilete la rapid, ne-am suit în tren și ne-am așezat liniștiți. Rapidul nostru avea viteză de personal așa că am putut să admirăm liniștiți peisajul. A apărut la un moment dat și nașul care probabil a fost surprins că avem bilete.
Nimic în mod special până aici, poate doar faptul că temperatura era setată la o valoare cât de cât acceptabilă.

Lucrurile s-au schimbat când am avut noi ideea proastă să ne mutăm în vagonul restaurant să bem o cafea și unde ni se spusese indirect de tipul de acolo că putem să și fumăm.
De ce idee proastă? Păi pentru că după ce am stat noi frumos în vagonul restaurant am observat la un moment dat că ar trebui să ajungem la destinație și peisajul nu arăta deloc cunoscut.
Așa că am pus și noi o întrebare de bun-simț nașului și foarte uzuală la CFR:

cât avem întârziere?
Să știți că acum nu avem întârziere. Peste două minute ajungem în localitatea X.
Pardon? Cum domne, că noi mergem în altă parte, în Y.
Ah, păi în ce vagon aveați loc?
Vagonul 1.
Vedeți, aici e problema. Vagonul 1 mergea acolo. Vagonul restaurant merge în altă direcție.  S-au despărțit niște vagoane și au plecat fiecare în altă parte.
Păi în aia a mă-tii, și noi cum trebuia să știm asta? Ne vezi ghicitori în stele? Nu trebuia să ne zici și nouă ceva?
Păi știți, conductorul ar trebui să anunțe, dar nu mergeau difuzoarele, iar eu nu v-am văzut că v-ați mutat.
Mda, sigur, ai trecut de 10 ori pe lângă noi de când ne-am mutat.

Concluzia emisiunii: am aflat și noi cu ocazia asta că dacă te urci într-un tren care are o anumită destinație nu e obligatoriu să și ajungi acolo, iar pentru această descoperire extraordinară am mai cheltuit și destui bani în plus (ca să ajungem până la urmă în ziua respectivă acolo unde ar fi trebuit să ajungem cu trenul direct).

Așa că pentru CFR nu pot decât să întreb “voi nu mai dați faliment odată?”

, , ,

3 Responses to “Distracție cu CFR – un banc și o peripeție”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>