Fără Supărare

Dacă te simţi lezat, nu te supăra pe mine

Părinții sunt de vină întotdeauna!

Mobster baby memeCa tânăr părinte ce mă aflu am stat și eu cică să mă interesez despre cum ar trebui crescuți copiii, ce să faci, ce să nu faci.

Din punct de vedere fizic lucrurile sunt cât de cât clare.

Chiar dacă sunt tot felul de opinii diferite chiar și pentru orice mărunțis, există totuși un oareșcare consens și pași logici de urmat.
De exemplu – mâncarea: la început doar lapte, de pe la 6 luni începi să îi dai copilului mâncare solidă.
Știi ce trebuie să faci, există o ordine a pașilor și, dacă nu începi pasul de mâncare solidă cu fasole bătută sau o shaorma cu de toate, probabil că nici nu o să ai probleme.

În schimb, când e vorba de dezvoltarea psihică, principiul e “cu cât mai puțin știi, cu atât mai bine”

Pentru că dacă ai ghinionul să ai cunoștințe cu pregătire în domeniul psihologic sau te-a pus cumva necuratul să studiezi Freud, Jung, Adler, Frankl sau oricare alt personaj din acesta vestit în domeniul psihoterapiei, atunci ai cam pus-o.

Toți aceștia au presupuneri și soluții care de cele mai multe ori se bat cap în cap
- omul e motivat de sex
- ba nu, e motivat de putere
- nu, nu e nicuna dintre astea, e o piramidă de valori fundamentale

Și deși fiecare vine cu teoria lui prin care îl contrazice pe celălalt, o chestie sigur va rămâne comună: orice problemă psihologică apare, atunci sigur (și) părinții sunt de vină.

Nu contează care e problema. Că e vorba de o lipsă de concentrare în școala primară sau de o depresie descoperită la 40 de ani, toate se trag de la părinți.

Iar dacă te gândești cumva cum să eviți asta, stai liniștit. N-ai nici o șansă.

Dacă acorzi atenție copilului, sigur va fi prea multă la un moment dat și îl vei traumatiza cumva. Dacă nu îi acorzi atenție, atunci normal că iar nu e bine.
Și dacă stai să analizezi fiecare lucru pe care îl faci, sigur vei găsi măcar o teorie psihologică în care acel lucru nu este bun.

Așa că pentru mine concluziile au fost simple:
or avea aceste teorii ceva surse de adevăr, dar sunt atât de abstracte și contradictorii încât nu merită efortul să le analizezi prea atent, mai ales când nu sunt ei între ei în stare să se înțeleagă.

Singura chestie care merită reținută e să te comporți decent, să iei decizii de bun simț și să nu exagerezi în a împinge copilul spre a face ceva ce nu poate sau nu îi place.

P. S. Acest post l-am scris după ce am citit că din chestiile făcute de părinți, doar presiunea pusă pe copii să învețe determină aproape 20% din cazurile de boli psihice diagnosticate (sursa)

,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>