Fără Supărare

Dacă te simţi lezat, nu te supăra pe mine

Cum au învățat nemții să recicleze

Logo reciclareAm văzut că Zoso se plângea în commenturile de la postul acesta că în România se plătesc prea putini bani pentru reciclarea sticlelor așa că nu se rezolvă mai nimic.
Cu ocazia asta mi-am adus aminte de cum e la nemți și de ce reciclarea funcționează așa bine la ei.

Cea mai rapidă și simplă chestie pe care au făcut-o nemții pentru a ajuta procesul de reciclare a fost următoarea: absolut toate magazinele care vând peste un anumit număr de sticle pe lună au fost obligate să aibă și un loc unde se pot returna sticlele (numit Pfandrückgabestelle cică)

Cuvântul lung și urât de mai sus pentru aparatele/locurile de returnat sticle pentru reciclat vine de la un substantiv în germană numit Pfand.
Acesta reprezintă valoarea în bani pe care o primiți înapoi pe o sticlă în momentul returnării.

Valoarea acestui pfand diferă în funcție de tipul sticlei.

Astfel, pe o sticlă de sticlă valoarea pfand-ului este în jur de 8 cenți. Este o sumă destul de mică, dar chiar și așa nu e de neglijat.
În schimb, la sticlele de plastic, mult mai rele pentru mediu decât sticla, acest pfand este intre 15 și 25 de cenți. Iar 25 de cenți pentru un singur pet e ceva, chiar și la nemți.

Bun, o să ziceți că da, la banii ăștia ați recicla și voi, dar statul român nu are cum să plătească astfel de sume.

Ei bine, aici vine precizia germană. Pentru că ei au găsit o soluție simplă și eficientă.
Acest pfand îți este de fapt returnat, nu dat pe degeaba. Pentru că în momentul în care cumperi o sticlă plătești și pfand-ul aferent.
Ca exemplu, pe o sticlă de Coca-Cola plătești 1,5 euro pe băutură plus încă 25 de cenți pentru pfand. Astfel, la casă vrei plăti pe acea sticlă 1,75 euro.

În acest fel, nemții au găsit o modalitate simplă de a oferi o sumă onorabilă pentru reciclare și, în același timp, nu au fost nici nevoiți să scoată din buzunarul statului o sumă considerabilă.

La noi ar fi într-adevăr destui cârcotași care nu ar fi prea încântați să dea 0,5-1 leu în plus pe o sticlă de băutură, dar binele se mai face și cu forța. Plus că mi se pare o chestie care ar prinde îndeajuns de ușor.

Și acum că am găsit o modalitate îndeajuns de ușor de implementat încât până și politicienii noștri incompetenți ar putea să o facă, cum o promovăm?

, , ,

2 Responses to “Cum au învățat nemții să recicleze”

  • andreea says:

    eu am lucrat in tinerete :P la magazinul alor mei si stiu foarte bine cum niste ani buni am avut “garantie” la sticle. nu numai noi, asa era legea. adica exact ca pfand-ul german. si dupa o vreme s-a scos, ca cica nu era “economic”. si lumea chiar aducea sticlele inapoi. nu am auzit atunci pe nimeni ca se plangea de garantia asta. dar altele au fost interesele atunci, numai civilizatia nu.

    cat despre sticle e bine de spus ca nu toate au pfand -si ala de 8 centi nu stiu la ce e, nu l-am vazut niciodata, cel mai putin e 15 centi – majoritatea sticlelor/borcanelor/conservelor NU au pfand si trebuie duse PERSONAL la centrul de reciclare sau la locurile de colectare. si surpriza, chiar se duc! de ce? te las sa ghicesti singur.

    • admin says:

      aia cu 8 centi s-ar putea sa fie mai veche si sa nu mai fie valabila. era pentru niste sticla de sticla.
      chestia e ca e mai greu sa inveti lumea sa recicleze direct. Mai simplu il inveti intai sa recicleze folosind aceasta garantie si dupa aia treci si la reciclarea celorlalte.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>