Mănânci ca să trăiești sau trăiești ca să mănânci?
Un american s-a gândit să facă următorul experiment: să substituie mâncarea de zi cu zi necesară pentru a trăi cu o “ciorbă” formată doar din compușii chimici necesari pentru corp (și ceva apă).
A scris apoi un articol despre acesta intitulat “cum am renunțat să mai mănânc mâncare”
The Experiment
There are no meats, fruits, vegetables, or breads here. Besides olive oil for fatty acids and table salt for sodium and chloride nothing is recognizable as food. I researched every substance the body needs to survive, plus a few extras shown to be beneficial, and purchased all of them in nearly raw chemical form from a variety of sources. The section on the ingredients ended up being quite long so I’ll save that for a future post. The first morning my kitchen looked more like a chemistry lab than a cookery, but I eventually ended up with an thick, odorless, beige liquid. I call it ‘Soylent’. At the time I didn’t know if it was going to kill me or give me superpowers. (link)
Conform cu ce a scris, acest experiment a mers foarte bine pentru el și, din punctul lui de vedere, este o soluție mult mai bună și, cel puțin într-un fel, mai sănătoasă.
Asta m-a făcut chiar curios așa că m-am gândit să îi trimit unui medic articolul ca să văd ce părere are despre acest lucru și dacă e posibil.
Din punct de vedere tehnic răspunsul a fost că, cel puțin la nivel teoretic, este posibil.
Așa cum animalele de casă oricum de multe ori mănâncă un singur lucru toată viața, de ce nu s-ar putea aplica și la om.
Plus că bolnavii în comă de exemplu oricum sunt hrăniți (printr-o sondă nazo-gastrică) cu o soluție ce conține majoritatea nutrienților necesari.
Dar pe lângă asta a venit și întrebarea “de ce ai vrea să faci așa ceva?” , întrebare care este echivalentă cu zicala din titlu “mănânci să trăiești sau trăiești să mănânci?”
Pentru că dacă mănânci doar ca să trăiești atunci această posibilitate de a te hrăni doar cu compușii necesari poate fi o soluție. Și cine știe, poate chiar ai putea să trăiești mai mult doar cu așa ceva.
Atâta tot că nu prea se mai cheamă a mânca, ci doar a te hrăni. Și chiar dacă trăiești mai mult așa, mai contează și cum trăiești.
A mânca presupune ca, pe lângă partea de hrănire, să și simți gustul diferitelor mâncărurilor, să observi textura unui aliment.
E plăcerea de a mirosi o mâncare bună, de a sesiza diferitele amore pe care le conține; e senzația pe care o ai când mănânci un desert nemaipomenit.
Zicala din titlu are ca idee la bază faptul că e mai bine să mănânci pentru a te menține sănătos, decât să vezi mâncarea ca singur scop.
Iar dacă până acum poate aș fi ezitat la întrebarea din titlu din această cauză, acum îmi este clar că pentru mine răspunsul ar fi că trăiesc pentru a mânca.
Pentru că nu aș da niciodată gustul unei fripturi bine făcute sau al unei roșii veritabile de la țară pe o supă de chimicale.
In Romania oamenii mor de foame, asa ca nu cred ca e o intrebare prea legitima
Astfel de mancare e buna pentru cei care se deplaseaza prin spatiu, iar nava spatiala nu e suficient de mare sa cresti un purcel sau un visin