Fără Supărare

Dacă te simţi lezat, nu te supăra pe mine

Omul – animal social, dar omorâm și capra vecinului?

Am dat recent de un articol despre un cercetător (nu englez) în științe sociale și psihologie referitor la un studiu care mi s-a părut foarte interesant și despre care vreau să vă povestesc puțin în acest post.

Studiul are ca idee principală faptul că americanii sunt un popor “ciudat” (titlul studiului este chiar “The Weirdest People in the World?”) în coroborare cu faptul că percepțiile, comportamentul și gândirea umană sunt într-o foarte strânsă legătură cu mediul social și cultural în care trăiesc.

Care linie vi se pare mai mare?

Autorul, Joseph Henrich, a reușit prin acest studiu să cam zdruncine din temelii o concepție valabilă de ceva zeci de ani (izvorâtă probabil din această modă de political corectness și poate și mândrie americană), concepție care presupune că toți oamenii gândesc, se comportă și percep realitatea fix la fel.

Modul prin care Henrich a reușit să ajungă la această concluzie pare, cel puțin la prima vedere, unul foarte simplu și pare relativ curios cum de a durat așa de mult până să se observe acest fapt.

Ceea ce a făcut Henrich este, cu ocazia unei întâlniri cu un trib din jurul Amazon-ului, Machiguenga, să folosească un test sub formă de joc numit “ultimatum game” pentru a vedea dacă este vreo diferență între standardul american general acceptat și concepția acestui trib.

Mi s-a părut foarte interesant acest test despre care eu nu mai auzisem până acum. El se desfășoară în felul următor:

  • se iau două persoane, jucătorul 1 și jucătorul 2
  • jucătorul 1 primește o sumă de bani (să zicem 100 de lei) și trebuie să îi ofere o parte jucătorului 2 (oricât dorește el)
  • jucătorul 2 decide dacă primește sau refuză banii
  • “the catch”: dacă jucătorul 2 acceptă banii, rămâne această împărțire. DAR, dacă refuză, atunci nici unul dintre jucători nu mai primește nici un ban

În societatea nord-americană tendința este ca jucătorul 1 să ofere în medie cam jumătate (50 de lei), în timp ce jucătorul 2 are tendința să refuze dacă i se oferă mai puțin de jumătate.

Heinrich a fost foarte uimit să observe că, deși percepția de până acum era că tendința din societatea nord-americană este general valabilă, la acest trib situația a fost complet diferită.
În tribul amazonian jucătorul care dă bani oferea în general foarte puțin (mult sub jumătate) și în același timp se întâmpla extrem de rar ca jucătorul care primea bani să îi refuze, oricât de mică ar fi fost valoarea.
Asta pentru că jucătorul care putea să refuze nu înțelegea de ce ar trebui să îl pedepsească pe cel care a avut norocul să primească banii (sau mai pe românește să omoare și capra vecinului)

După această descoperire autorul, împreună cu încă 2 colegi, Heine and Norenzayan, a repetat acest test și în alte locuri (și a studiat și influențele date de cultura și religia existentă). Evident, așa cum se așteptau, testul a oferit rezultate foarte diferite în funcție de zona studiată.

Un alt exemplu foarte interesant din cercetare mi s-a părut următorul: în America, copiii proiectează calități umane animalelor până în jurul vârstei de 7 ani, de-abia atunci ajungând să diferențieze cu adevărat omul de restul animalelor. În alte societăți acest lucru se întâmplă mult mai rapid.

Unul din rezultatele la care s-a ajuns deci este că America de Nord, deși până acum se credea că deține cel mai reprezentativ eșantion de persoane pentru cercetare, este de fapt zona ce oferă cele mai diferite rezultate (chiar și față de Europa de Vest).

Iar una din învățăturile imediate date de acest studiu este avertizarea că o rețetă de succes într-un loc nu este general valabilă.
De exemplu dacă trântești o formă de guvernământ ca cea americană în Orientul Mijlociu nu este obligatoriu o chestie care să meargă bine doar pentru că merge în SUA.

Concluzia făcută astfel în acest studiu (în mare dată de acest “joculeț”, dar nu numai) este că omul, acest “animal social“, nu este pretudindeni la fel, ci are o gândire foarte dependentă de mediul/grupul social în care trăiește, inclusiv în materie de presupuneri logice.
Și deși se știa că oamenii sunt diferiți, până acum studiile nu au luat niciodată în considerare acest fapt, mergând pe premisa că gândirea de bază și logica este aceeași oriunde.

Iar acum, aproape toate studiile din cadrul științelor sociale din ultimii 40-50 de ani cu subiecți americani pot fi declarate (neoficial) greșite sau/și irelevante.

Totul din cauza unui joc și a unui mic trib din Amazon care nu a știut să îl joace într-un mod politically corect.

Dacă v-a stârnit interesul povestea și vreți mai multe detalii, puteți citi articolul din care m-am inspirat aici (are cam 5000 de cuvinte) sau direct studiul lui Heinrich în format PDF aici

Și, pe principiul “mâna întinsă care spune o povește primește de pomană”…
povestea este mai sus așa că faceți o mică pomană și votați în poll mai jos pentru a-mi satisface și mie (și poate și vouă) curiozitatea de a vedea cum se prezintă România (din online) în materie de ”ultimatum game
Dacă dați și un share la articol poate vă mai spun și altă poveste :D

Sunt 2 poll-uri: unul pentru cât ați oferi din postura jucătorului 1 și celălalt, din postura jucătorului 2, la ce sumă ați decide să refuzați oferta celuilalt jucător și să nu obțină nici un ban.

P.S. Presupunând că ați dat share deja, pot să vă spun că în imaginea de la începutul articolului liniile paralele sunt egale, dar percepția din societățile mai dezvoltate este că linia din stânga este mai mare.

, ,

3 Responses to “Omul – animal social, dar omorâm și capra vecinului?”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>