Fără Supărare

Dacă te simţi lezat, nu te supăra pe mine

Început

Fiind primul post cred că e cazul sa vă povestesc ce m-a determinat să pornesc acest blog tocmai acum.

Răspunsul este simplu, s-au întâmplat foarte multe lucruri în aceeaşi zi, astfel încât s-a umplut paharul şi am simţit nevoia să mă descarc, pe cât posibil într-un mod paşnic.

Să vedem totuşi şi ce s-a întâmplat

Dimineaţa a început normal cu micile înjurături de rigoare adresate traficului bucureştean, dar a continuat cu o vizită la una din instituţiile mult iubite ale statului. Acolo a început distracţia pentru că, deşi programul începe la ora 8, programul cu publicul începe de-abia la ora 9. Iar dacă faci greşeala să intri la ora 9 fix, vei afla şi că toate ceasurile celor de la coadă sunt setate prost, de fapt fiind de-abia 9 fără 10. Aşa că mai stai şi înjuri doar în gând încet, că altfel sigur nu îţi mai rezolvi problemele niciodată.
Cu chiu cu vai şi ajutat de faptul că, fără să vreau, ajunsesem mai devreme, am reuşit să scap de-acolo pe la ora 10.

Ziua a continuat clasic la biroul corporatist până la prima pauză de verificat care mai sunt ştirile şi ce a mai apărut pe facebook.
Mare greşeală cu pauza asta. Ar fi trebuit să mă învăţ minte până acum, dar nu reuşesc. În presă de-abia am găsit 2-3 ştiri relevante printre zecile de “uite aici”, “incredibil ..vezi aici sânii”. Sunt mai multe ţâţe goale în ziarele “quality” de azi decât în revistele pentru adulţi de acum 10-15 ani.

Când am intrat pe facebook a fost în schimb momentul în care chiar am început să mă enervez. Parcă era ziua în care aproape toţi cunoscuţii de pe facebook se hotărîseră să posteze toate chestiile posibile să mă enerveze.
Luându-le la rând, am văzut horoscopul la vreo 3-4 zodii fără să observ vreo diferenţă semnificativă, un morman de invitaţii la jocuri, alt morman de poze cu mâncare, grămezi de link-uri la aplicaţii de spam cu “look who visited your profile”. Cu astea mă obişnuisem cât de cât şi le suportam dacă nu erau prea multe, dar pe lângă astea am mai găsit şi poze cu copii desfiguraţi, cu spam-ul aferent de 1 share=5 centi. După aia un status despre oamenii răi care vor să omoare câinii nevinovaţi din oraşe, unul despre cum ar trebui să donăm bani pentru catedrala mântuirii neamului şi, evident, câteva statusuri despre politică.

Cum, ca de obicei, m-a mâncat în fund, am comentat şi eu ceva la statusurile cu copii şi la unul politic în care era lăudată o grupare politică.
Rezultatele au fost excelente: la spam-uri mi s-a închis gura cu un “există o şansă să fie real şi n-am vrut să risc şi oricum nu pierd nimic”. La politică a fost şi mai mişto, reuşind să rămân fără un prieten în listă pentru că el “s-a săturat să fie nevoit să explice de ce gruparea lui politică favorită e singura care face doar lucruri bune pentru ţară”

După toate cele întâmplate, pe drumul spre casă am început să mă gândesc “ce-ar fi dacă aş face eu un blog să scriu despre toate chestiile astea”, gândire completată evident de invariabilul “dar eu nu mă pricep deloc să scriu şi nici n-am timp de aşa ceva”

Gândirea asta a rezistat până pe aleea din faţa blocului, când ceva m-a făcut să exclam în gura mare: CĂCAT!
Şi asta a venit nu pentru că m-am gândit că totuşi s-ar putea să fie o idee proastă. A venit pentru că pur şi simplu am călcat într-un ditai căcatul de câine lăsat fix în mijlocul aleii

În concluzie, blogul acesta se pare că a apărut din cauza unui căcat!

7 Responses to “Început”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>